Definiția dată pădurii s-a schimbat în cursul timpului în raport cu funcțiile ce i-au fost atribuite, dar și cu gradul de cunoaștere a specificului ei. De la definiții sumare, cum este cea dată de Popovici (1922) citat de Vlad, Chiriță, Doniță, Petrescu (1997): ”asociație strânsă de plante lemnoase ale căror produse principale sunt lemnul și coaja,” se ajunge, treptat, la definiții din ce în ce mai complexe și de esență. M. Drăcea citat de Vlad, Chiriță, Doniță, Petrescu (1997), în cursul de silvicultură (1924), arată că definiția pădurii se poate da din mai multe puncte de vedere. Din punct de vedere natural, pădurea este ”o asociație strânsă de plante lemnoase sălbatice, care pot, lăsate în voia lor, să atingă cu timpul înălțimea de cel puțin 8 m”. Se ia astfel în considerare criteriul desimii și al înălțimii pentru a se defini pădurea. Din punct de vedere economic, pădurea este definită ca ”o suprafață apreciabilă de pământ, acoperită cu arbori sălbatici, care cresc strâns și al căror produs principal este lemnul sau coaja”. În această definiție se introduce criteriul mărimii suprafeței, consistenței și produsului pădurii. M. Drăcea citat de Vlad, Chiriță, Doniță, Petrescu (1997), precizează că suprafața acoperită cu arbori trebuie să fie atât de mare, încât în interiorul ei să se formeze un climat diferit de cel din câmpul deschis, climat care influențează puternic portul și procesele fiziologice ale arborilor și dezvoltarea celorlalte organisme, plante și animale, din toate etajele de vegetație, precum și starea și evoluția solului.
Privitor la produsele pădurii se arată că acestea pot fi lemnoase (trunchiuri, crăci, coajă, așchii etc.) sau nelemnoase (frunze, fructe, iarbă, vânat etc.). În decursul timpului importanța diferitor produse s-a schimbat. Dacă în epoca vânătorii și culesului pe primul loc se aflau animalele de vânat, fructele, rădăcinile, în epoca păstoritului, alături de acestea, capătă importanță iarba, ghinda sau jirul. Mai târziu pe primul loc trece și rămâne lemnul de foc și construcții, sau derivatele lemnului (mangalul, cenușa), (Vlad, Chiriță, Doniță, Petrescu, 1997).
În secolul al XIX-lea, cunoașterea științifică a pădurii progresează. Se profilează tot mai mult tendința de a studia modul de desfășurare a proceselor de regenerare, de eliminare, ca și a altor procese din pădurea naturală, ca bază pentru dezvoltarea unor măsuri silviculturale, inspirate din mersul acestor procese. Dictonul ”Imiter la nature, hater son oeuvre, telle este la maxime fondamentale de la silviculture”, capătă audiență largă. Școala lui K. Gayer în Germania, școlile franceză, elvețiană, daneză, promovează ideile ”reîntoarcerii la natură”, adică ale așezării silviculturii pe cunoașterea mai aprofundată a proceselor din pădurea naturală. Acest curent s-a perpetuat și s-a dezvoltat în paralel cu concepția strict economică asupra pădurii, promovată de școala germană și aplicată pe scară largă în țările de limbă germană. Concepția a avut o influență destul de puternică asupra silviculturii europene. Dar catastrofele de amploare care au afectat culturile de rășinoase, create în ideea ratei maxime a profitului, fără a se ține seama de riscurile ecologice, au făcut ca marea masă a silvicultorilor să renunțe aproape în totalitate la această idee (Vlad, Chiriță, Doniță, Petrescu, 1997).
Scopul cursului ”Bazele biologice și ecologice ale managementului ecosistemelor forestiere” este de a oferi cunoștințele și abilitățile necesare studentului pentru a asigura regenerarea, îngrijirea și conducerea arboretelor. Obiectul de lucru al cursului - este ecosistemul forestier.
Principalul mijloc de acțiune prin care se poate înfăptui această sarcină este reglarea numărului de arbor, în spațiu și timp, ținând seama de criterii ecologice, genetice și economice, și folosind mijloace tehnice adecvate. Într-adevăr, dacă se analizează ce întreprinde silvicultorul pentru regenerarea pădurii, se poate constata că prin alegerea și extragerea arborilor într-un anumit fel pe suprafață (toți arborii în tăierile rase sau numai o parte din arbori răspândiți pe toată suprafața, ca în tăierile succesive și cele grădinărite sau grupați în ochiuri, ca în tăierile în ochiuri) și într-o anumită succesiune în timp, se asigură condițiile necesare pentru formarea și dezvoltarea noului arboret. Aceste condiții sunt: suficientă lumină, căldură, apă, o anumită stare a solului, sămânță îndestulătoare și calitativ bună care să asigure o descendență valoroasă (Vlad, Chiriță, Doniță, Petrescu, 1997). Conducerea arboretului se face de asemenea prin alegerea și extragerea arborilor, dirijată într-un anumit fel pe suprafață și în timp, pentru realizarea compoziției și structurii orizontale și verticale dorite a arboretului.
Este de subliniat că toate mijloacele de acțiune ale silviculturii în gospodărirea pădurilor sunt de natură ecologică, unele având și componente genetice (de exemplu alegerea arborilor de extras și a arborilor de valoare, producerea materialului de împădurire etc.). De aceea, cunoașterea legilor ecologiei și geneticii precum și a modului cum acționează acestea în ecosistemele forestiere și în cazul arborilor, este o obligație profesională fundamentală pentru silvicultori. Silvicultura eficientă nu se poate face decât acționând potrivit acestor legi și nu împotriva lor (Vlad, Chiriță, Doniță, Petrescu, 1997).
Necesitatea cursului ”îmbrățișează problemele privind crearea și îngrijirea pădurilor, recoltarea și valorificarea produselor obținute, precum și organizarea și administrarea întregului proces de gospodărire”, după Negulescu și colab. (1973) citați de (Vlad, Chiriță, Doniță, Petrescu, 1997). Starea fondului cinegetic din Republica Moldova în contextul convenţiilor internaţionale şi strategiilor naţionale cere elaborarea şi realizarea unor măsuri mai concrete de restabilire a vânatului. Miezul disciplinei ,,Bazele biologice și ecologice ale managementului ecosistemelor forestiere" este gestionarea ecosistemelor forestiere. Iar cea mai importantă obligație a silvicultorului este de a alege obiectivul tehnic drept şi de a ști suficient despre ecosistemul forestier și populațiile florei și faunei acestuia pentru a întreprinde acţiuni eficiente de gestionare și restabilire a fondului forestier.
- Teacher: Vitalie Gulca