Obligația este acel raport juridic în conținutul căruia intră dreptul subiectului activ de a cere subiectului pasiv  - și căruia îi revine îndatorirea corespunzătoare - de a da, a face sau a nu face, sub sancțiunea constrângerii de stat în caz de neexecutare de bunăvoie. 

        Fiecare dintre noi, zi de zi și de nenumărate ori se încadrează în diverse raporturi contractuale, fără ca acestui fapt să-i fie acordată o careva atenție deosebită. Aceasta are loc doar pentru că de regulă se realizează contracte elementare, cotidiene, cum ar fi procurarea produselor alimentarede la piață sau de la vre-o instituție comercială, călătoria în transportul public, utilizarea scensorului, curentului electric, gazului natural etc., Deasemenea se încheie și contracte mai complese după natura lor, cu, ar fi cele de muncă, contracte matrimoniale, contracte administrative, inclusiv și care reglementează relațiile pe plan internațional.

    Ar fi foarte greu de conceput existența la un anumit moment a raporturilor între persoane fără existența contractelor, deoarece contractul constituie una din cele mai flexibile ți prin urmare și eficiente modalități de reglementare a raporturilor social-juridice, anume pentru acele adâncuri unde legea nu poate și nu necesită a pătrunde, și totodată este una din cele mai importante mijloace juridice de asigurare a dezvoltării relațiilor sociale.

     Drepturile de proprietate sunt acele drepturi reale principale, derivate asupra bunurilor altuia, opozabile tuturor, care se constituie sau se dobândesc prin desprinderea ori limitarea unor atribute din conținutul juridic al dreptului de proprietate. Dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt compatibile numai cu dreptul de proprietate privată, deoarece dreptul de proprietate publică este inalienabil în plenitudinea atributelor sale, ceia ce înseamnă că nu poate fi dezmembrat.

    Dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt următoarele: dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitație, dreptul de servitute și de superficie. 

        Dreptul civil este una dintre cele mai vechi ramuri ale dreptului. În prezent Dreptul civil a devenit una dintre cele mai mari ramuri ale dreptului. Diversitatea și multitudenea de raporturi pe care le reglementează impun afirmația că dreptul civil este și una dintre ramurile fundamentale ale sistemului de drept. Fiind principala ramură a dreptului privat, Dreptul civil cuprinde totalitatea normelor juridice și a principiilor generale ce reglementează raporturile esențiale la care participă particularii - persoanele, bunuri, acte juridice civile - nereglementate de alte ramuri ale dreptului.

     Dreptul civil  joacă un rol deosebit, acesta rezultând din importanța raporturilor juridice patrimoniale și personale nepatrimoniale pe care le reglementează.  Dreptul civil însoțește omul de la naștere și până la moarte.  Importanța dreptului civil este dictată și de faptul că acesta este înrudit cu alte ramuri ale dreptului comun.  Rolul dreptului civil este evidențiat și în ocrotirea valorilor economice, sociale și jurididce, a drepturilor subiective patrimoniale și personale nepatrimoniale ale persoanelor fizice și celor juridice.

         Dreptul  economic  este o știință juridică cu tradicție încetățenită în învățămîntul juridic, dar și în alte arii de specialitate, precum științele economice, științele administrative și în alte domenii ale științelor sociale. Dreptul economic a depășit statutul de de drept experimentală și nu poate fi considerat ca fiind creat din simple rațiuni administrative. 

   Disciplina Drept economic este o întroducere în principiile și mecanismele dreptului, având ca finalitate însușirea limbajului juridic de către viitorul om de afaceri. Studiile de caz privind litigiile din lumea facerilor aprofundează normele de drept și juridprudența din domeniul afacerilor.

      Sucesiunea a fost, este și va rămâne una din cele mai actuale probleme a societății noastre. Actualitatea ei este confirmată și de procesul transformărilor din domeniile vieții sociale și economice ale țării care pri recunoașterea proprietății private a efectuat o adevărată revoluție în concepția privind proprietatea. 

       Institutul dreptului secceoral prezintă p mare importanță pentru menținerea stabilității relațiilor sociale, culturale, economice și familiale, de aceia este necesară o reglementare juridică strictă, care să corespundă nivelului de dezvoltare a bazei economice și sociale a sociatății.